Scara
Am găsit-o ieri in prun,
Dar - să nu grăgiţi ocara!
I-am luat în pripă scara.
Ea mă-njură: - "Eşti nebun?
Pune scara!"
- "Dacă-njuri, eu n-o mai pun!"
Mai la urmă, pe-un cuvânt:
Să se lase sărutată
De atâtea ori deodată
Câţi fuştei la scară sunt.
Sarutată -
Lăudat fii, Tată sfânt!
- "Unsprezece", spune ea;
Eu zic: - "Bine", pe credintă:
Doar o fi având ştiinţă,
Scara câţi fuştei avea,
Pe credinţă -
Asta e pierzarea mea!
Şi-o sărut mereu-mereu:
Orice-aţi spune, orice-aţi face,
Nu ştiu cum, dar mie-mi place
Să sărut - aşa sunt eu!
Orice-aţi face,
Doar e dat de Dumnezeu!
Dar te uită! Azi mă duc
Pe la ei, şi iată scara!
Vrând să pui l acale ţara,
N-am de lucru şi m-apuc
Să-torc scara,
Şi când colo, stau năuc!
Dau să număr la fuştei -
uite-i, frate, doisprezece!
Şi-un cuţit prin piept îmi trece
Înplântat de mâna ei!
Doisprezece,
Iacă-mi moartea, dragii mei!
A greşit, îmi spuneţi voi?
Cum de n-a greşti să spuie
Treisprezece? Să mai suie,
Nu să-mi facă mai vreo doi!
Nu să-mi spuie
Că e miercuri, când e joi!
Zici că poate s-a ştiut
Când vorbea din prun cu mine?
Dar i-a numărat ea bine
Scoborându-i, şi-a tăcut!
Nu de mine,
Mi-e de dânsa, ce-a făcut!
M-a scurtat aşa, ştiind!
Dacă-i fire mincinoasă,
Ce folos e că-i frumoasă?
Maica mea, auzi! S-o prind
Mincinoasă!
N-o mai cred, s-o văd murind!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Citeam foarte des Cosbuc. Poeziile lui ma linisteau si ma linistesc in continuare. Stii, am ramas cu doua slabiciuni: 'Nunta in codru' si 'El-Zorab'...
Pe mine ma atrage la Cosbuc perfectiunea versurilor. Cand le citesti parca totul merge lin, fara nici o "groapa". Este adevarat ca cel mai interesant e intelesul versurilor... defapt a intrat in istorie cu anumite versuri. N-am acum prea mult timp sa dau exemple.
Majoritatea poeziilor exprima aproape perfect mentalitati (La oglinda...).
Deci, merge cate o portie de Cosbuc din vreme-n vreme.
cine ma poate ajuta cu un comentariu la aceasta poezie? am cautat si la biblioteca si nu am gasit..
Trimiteți un comentariu