Iaşi-Braşov-Iaşi. Jurnal de drum.

Jurnal de drum.
A călătorii în Romania (ca şi în multe alte ţări) este o adevărată aventură, este interesantă senzaţia pe care o ai când te gândeşti ce surprize iţi sunt rezervate în viitorul apropiat.
Mă lăfăi pe două din scaunele microbusului Mercedes (e groaznic de circulat cu o astfel de maşină pe asemenea distanţă….), dar bucuria mea bucuria mea cu privire la spaţiul care soarta mi la rezervat nu a fost prea lungă, şoferul mai opreşte din loc în loc pentru cei care stau “la ocazie” pentru a-şi suplimenta veniturile şi pentru a genera un aer mai greu de respirat pentru noi care am platit biletul. Ziceam ceva de bucuria mea… la un moment dat, urcă un cuplu, ea super solida (a horrible fat women) şi soţul slab, în urma ei (“cu coada intre picioare”), şi vârsta de vreo 40 ani. Îmi zic în gând…. numai lângă mine sa nu se aşeze, dar… nu m-a ascultat, aşa că intr-o clipă a zburat pe geam toată bucuria mea, şi în plusa trebuit să închid şi geamul (nici o cale de întoarcere!!) pentru că pe domnul Oscior Ambulant “îl trăgea” la ureche. Mi-am intrerupt lectura (Pride and prejudice), îmi e greu să citesc în condiţii extreme! :D Maşina îşi continue mersul, în interior este o atmosferă superbă: manele (:(( ) care se aud din fată de la şofer (care şi-a luat toată familia cu el “în cursă”) dar şi la noi în spate, dar mai rar, adica doar când mai trecem peste o groapă şi se face contact cu boxele “noastre” (), poate doar mie nu-mi place… aşa că mă hotărăsc să tac şi să ma uit pe geam. La categoria mirosuri, lista e lungă, doar gândiţi-vă că cel din spatele meu (bărbat balşoi, 50 ani, parul creţ, care sigur nu foloseşte antiperspirant etc) s-a aprovizionat la plecare cu cateva doze de bere… nu spun mai mult.
Am ajuns la Poiana Sărată, majoritatea dintre noi facem o vizită la toaletă, costă 0,5 lei indiferent de cerinţele tale, nu primeşti vreo fisă sau vreo chitantă, care să facă dovada inregistrarii în contabilitate a încasărilor de la WC. Langă parcare este o mică terasă, special amenajată pentru unii ca noi, se servesc mici, dar eu nu servesc, prefer o gura de aer proaspat. Mă gândesc ca se câştigă bine de pe urma călătorilor, care nu au dreptul sa aleagă alt popas (era plin de microbuze si autocare acolo), nu mă deranjează, să le fie de bine!
Ne îmbarcăm, când ajunge colega mea de “compartiment” langa scaun se hotărăşte subit să se aşeze pe alt scaun (unde fusese soţul ei) şi sa-l lase pe Oscior să se aşeze lângă mine… super… deşteaptă femeia!
Ajungem în sfârşit la Brasov dar stăm la bariera 25 min pentru că cei de la CFR coboară bariera cu 20 min înainte ca să treacă trenul… who cares?
În Braşov, sunt plăcut surprins de schibările care le găsesc, di iarnă şi până acum s-au făcut multe lucruri, poate este mai greu pentru braşoveni să vadă asta, dar pentru cei care merg din când în când pe acolo este evident.
Merg cu o zi înaintea plecării ca să-mi cumpăr bilet pentru maşină. Mi se spune că trebuie să vin în ziua plecării cu o oră mai devreme, deci n-am nici o posibilitate să dorm mai mult…:D, în Iaşi este mai bine, şi în plus aflu că mă costă cu 5 lei mai mult decât m-a costat în Iaşi chiar dacă merg cu aceeaşi firmă. Vestea bună pe care o aflu în dimineaţa plecării este că voi călători cu un autocar Isuzu aproape nou (cu aer condiţionat).
Cu 5 minute înainte de plecare, după ce am asistat la tot felul de scene, apare o doamnă care are bilet gratuit şi care vrea să plece la Iaşi, spune că este acolo de la ora 6 şi totuşi până la ora 8 nu şi-a făcut simţită prezenţa, cine ştie unde s-a ascuns? Locuri nu mai sunt şi nu are cum să călătorească în picioare tot drumul, dar nu înţelege şi ameninţă că o să facă reclamaţie la “ştiu-eu-cine!” într-un moment bine delimitat în timp: “lasă că o să vezi tu!”. Observăm că sunt locuri chiar în minus, la casa de bilete s-au vândut mai multe bilete decat sunt locuri, aşa că o mamă îşi ţine copilul în braţe chiar dacă a plătit bilet întreg pentru el pentru că “noi suntem particulari… nu de la stat!”… we are in România noastra surprinzătoare. Doamna tace, tace şi soţul, nu fac scandal, ne-am obişnuit cu anormalul. (tare cred că aş fi tăcut şi eu, numai să mă văd plecat…)
Drumul spre Iaşi e mai lung decat de la Iaşi la Braşov(??), aşa că şoferul opreşte în toate oraşele din drum chiar dacă nimeni nu vrea să coboare, când am mers la Braşov a fost doar un singur popas la Poiana Sărată, în schimb la întoarcere ne-am oprit de 5 ori, deci am pierdut 60 minute (minutele nu s-au denominat? :D), nu contează pentru că avem timp, noi nu ne grăbim, chiar ar fi fain să oprească mai des, eventual să dormim o noapte in camping-ul de la Poiana Sărată, câştigă şi firma de transport comision, câştigăm şi noi câte ceva, şi totul e frumos. La Poiana Sărată mă hotărăsc sa-mi cumpar nişte mici, cel din faţa mea cere 3 mici şi doar o chifla pentru “că-mi ajunge” vânzătoarea spune “nu, că nu vindem decât două, că nu avem să dăm rest!”, omul se enervează si renuntă la mici, vânzătoarea este foarte drăguţă şi-i urează: “să vă fie de bine!” (asta e strategie de marketing!). Vine rândul meu, eu am un sanvici cu sunca şi caşcaval luat din gara Braşov dar care are foarte mult corn aşa că-i spun vânzătoarei că nu am nevoie de chiflă, “nu-i nimic!” dar îmi opreşte bani şi pentru două chifle!!! Mă abţin la comentarii, mie nu-mi spune să-mi fie bine deşi am cumparat… asta-i pură discriminare…:D. E chiar fain să călătoreşti, cred că dacă eşti turist, şi eventual cazat la astfel de specimene… e şi mai fain… garantez!
Ne continuam drumul cu toate panzele sus, în drum întâlnesc o firmă de taxi “XXL”, apoi “Bar-Pentru bărbaţi”, mai întâlnim câte o maşina de poliţie, e comic să vezi ce încet merg maşinile, parcă le ţine un magnet. Nu aud manele, dar oare cand o sa aud Fraz Liszt, Rachmaninov, Handel sau Mozart?

Hand made in India. Este superb, din lemn de esenţă tare, dacă puteţi observa, exita şi un elefănţel în interiorul elefantului mare. Am făcut pozele ieri, nu ştiu cum se vede la voi pentru că eu am prelucrat pozele ca pentru monitorul meu care intunecă pozele în general... oare nu este vreo soluţie pentru asta?

E gara poporului!

Sunt în gara de Nord din Iaşi, un gardian trezeste pe Cetăţeanul Turmentat şi-l pofteşte frumos afară. Eu îmi văd de treabă, iar când ajung afară:
- Dar ce domnule? E gara ta? Nu e gara poporului român? NU E GARA POPORULUI?
În gând îmi sună: "curat a poporului!" "trădare! Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători! Dacă interesele partidului o cer, să fie (trădare)... dar să o ştim şi noi!" "amice... esti idiot!"

Dogpile...

Am folosit la cateva cautari acest hibrid de motor de cautare... mi se pare o idee excelenta... si chiar am fost multumit de rezultatele cautarii. Este vorba de Dogpile, pentru cine nu stie..:)

Fantezie.....

De asta ce ar mai fi zis Freud daca ar fi trait? (intrebare pentru auggie)
Asocierea cu Freud pentru celalalt desen nu o inteleg... poate o sa fi atat de dragut ca sa te explici... nu cumva vrei sa ma trimiti la psihiatru? Am mai intrebat si pe altii ce inteleg ei din ce ai spus... inca nu s-a descoperit ce ai gandit.
Sper ca desenul acesta sa va placa mai mult decat precedentul.

FIECARE, CINEVA, ORICINE şi NIMENI

“Au fost odată, ca mai totdeauna, că dacă n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit,
patru persoane, bine cunoscute dumneavoastră.
Numele lor era: FIECARE, CINEVA, ORICINE şi NIMENI.

Aveau de făcut o lucrare importantă şi
FIECARE a fost rugat să o facă.
FIECARE era sigur că CINEVA va face lucrarea respectivă.
ORICINE putea să o facă dar NIMENI nu a făcut-o.

Atunci CINEVA s-a supărat foarte tare pentru că
FIECARE trebuia să o facă.
La rândul său FIECARE a crezut că ORCINE putea să facă lucrarea,
dar nici unul nu şi-a dat seama că
NIMENI nu va face nimic.

Totul s-a sfârşit lamentabil: FIECARE a acuzat pe CINEVA că NIMENI nu a făcut
ceea ce ORICINE putea să facă…”

Din păcate nu ştiu numele autorului, dar a fost ceva care am considerat că merită să citiţi. Oare ştie careva dintre voi cine e autorul?